Am gasit in privirea ta lucruri pe care nu le-as fi putut gasi niciunde.Sa fie pure,sa fie complexe,uluitoare,cu forme bine definite.Starnind in mine cele mai adanci emotii si trairi,cele mai piperate mirosuri vizuale,care ma ademenesc in orice anotimp,in orice clipa.Opreste odata ,te rog,pendula cea veche de pe peretele scorojit de trecerea timpului,din camera...nu o mai lasa sa sageteze aripi intr-o lume nesfarsita,in neant.Sunt incapabila sa umplu golul ramas,nu stiu sa ma avant in lumea ta.Fii ghidul meu si orienteaza-ma.Fa-ma sa vad fluturi in loc de criminali,dragoste in loc de ura,afectiune in loc de respingere si optimism in loc de pesimism.Iar cand voi fi singura...scrie-mi o scrisoare...si pune-o in cutia postala,o sa ajunga la mine.O sa prinda avant si o sa-mi transmita mesajul tau,tocmai atunci ca voi fi atat de pierduta.Simt cum obosesc.Nu mai pot recunoaste cataclismul in care ne afundam.Suferim,pierdem,induram,traim,iubim si...atat! Nimic altceva...mereu vom avea loc si de indoiala si de neincredere...clipe uitate,oglinzi sparte,ochi plansi,inimi zdrobite vor fi compensate doar de o privire blanda si o atingere sincera.Atunci...vom sti ca traim si vom avea un motiv sa credem,sa credem cu adevarat.