Amintiri

Lumina obscura in camera pustie.Simteam in aer mirosul vremurilor trecute:amintiri si iar amintiri.Sentimente aproape uitate,pe care credeam ca le-am lasat sa apuna odata cu fiecare soare de vara.Credeam ca no sa ma mai confrunt cu asa ceva.Totul parea atat de perfect,de simplu si usor de inteles.Defapt eram prinsa intr-o iluzie.Atat mia oferit prezentul:fericire si vise nesfarsite,mereu sperante ,dar niciodata fapte.Toate erau in mintea mea doar.Fiecare adiere de vara mi-a mangaiat sufletul ravasit,insa in curand se va sfarsi.Se apropie toamna…mainile catifelate ale vantului,care odata mi-au tinut sufletul se vor raci.Simt cum inghet,cum suferinta imi transforma inima in mici bucatele de gheata,care in curand,peste 3 luni se vor transforma in prima zapada.Un suflet de vitraliu,colorat trist, de un copil care inca nu si-a insusit destula indemanare pentru a nu iesi din contur.Niste creioane cu varfurile tocite si rupte.Nimeni care sa le ascuteasca din nou,nimeni care sa cumpere o noua cutie si nimeni care sa coloreze din nou sufletul meu.